Mitologia Coreana

Mitologia Coreana

Mitologia coreeana este influentata de credintele religioase din aceasta zona: de confucianism, Daoism si Budism, dar cea mai mare influenta vine din partea anticelor credinte totemice si samaniste. Confucianismul chinezesc recomanda ca muritorii sa nu vorbeasca despre ceea ce este divin, necunoscut sau care nu este din aceasta lume, iar daoismul propune un sistem in care Binele si Raul exista intr-un echilibru in fiecare lucru. Budismul propune armonia intre lucrurile pamantesti si supranatural.

Foarte multe mituri coreene provin din ritualurile samanice si s-au transmis pe cale orala, motiv pentru care, o mare parte s-au pierdut. Miturile au fost transmise prin intermediul povestilor si a legendelor din generatie in generatie. Acestea sunt cunoscute sub numele de seolhwa si sunt de mai multe tipuri: mituri (shinhwa), legende (cheonseol) si povesti populare (mindam).

- Ca in multe alte parti ale Asiei shinhwa descriu mai degraba originile tarii si a poporului coreean si mai putin originile lumii. Fondatorii natiunii sunt demizei sau zei si acest lucru constituie o cale de a legitimiza puterea unui conducator sau dinastii.

Shin sunt zei ce locuiesc in cer si care conduc pe pamant. Chapshin traiesc pe pamant si interactioneaza cu oamenii, acestia pot fi spectre, zane, spirite protectoare sau monstri. Astfel de entitati specifice Asiei nu sunt atat de infricosatoare ca in Vest si nu sunt vazute ca o intruchipare a Raulul.

- Cheonsol vorbesc despre muritori cu calitati exceptionale care incearca sa se ridice impotriva starii si statutului lor si sa infrunte o putere superioara, care poate fi uneori nedreapta. Din nefericire, esueaza in incercarea lor, pentru a se pastra ordinea stabilita, dar faptele eroului sisific sunt memorate si laudate de catre generatiile viitoare.

- Mindam sunt povesti pentru oamenii de rand, un fel de snoave, o modalitate de distractie si de visare. Eroii sunt oameni obisnuiti, uneori cu un grad liminal de inteligenta, care reusesc prin noroc chior sau siretenie, si nu datorita capacitatilor lor deosebite.

 

Cele mai importane surse scrise pentru studiul miturilor coreene sunt Samguk Sagi (Cronicile celor trei regate) scrisa in secolul 12 si Samguk Yusa (Faptele memorabile a celor trei regate), scrisa in secolul 13 de calugarul budist Il Yeon. Prima descrie mai mult fapte istorice, iar a doua e orientata mai mult pe povesti populare, legende si biografii din istoria timpurie a Coreei.